ASPECTE TEORETICE ALE DEZVOLTĂRII PATOLOGIILOR (fragment din cursul de chiropractica viscerala rusa)

Home » Uncategorized » ASPECTE TEORETICE ALE DEZVOLTĂRII PATOLOGIILOR (fragment din cursul de chiropractica viscerala rusa)

Încă de timpuri îndepărtate, în medicina populară rusă exista practica tratării afecțiunilor abdominale cu ajutorul masajului profund al organelor interne. Această practică are și o teorie a dezvoltării bolilor umane.

Exista o interdependenta a organelor inclusiv in dezvoltarea patologiilor, care poate fi exprimată graphic (nota: aspect dezvoltat in cadrul cursului). Orice manipulare efectuată asupra unui organ are repercursiuni terapeutice încă asupra unuia sau a doua organe.

Dezvoltarea tulburărilor funcționale în organism este supusă anumitor legi și este într-o oarecare măsură asemănatoare unei ștafete sportive.

Un organ care dezvoltă o patologie poate fi asemanat cu un “sportiv” în timpul unei curse lungi, transmițând unui alt “atlet” (organ) ștafeta,  dar spre deosebire de sport, organul care face transferul nu se oprește să se odihnească, ci continuă sa funcțoneze într-un tempou mai lent și cu acumularea oboselii.

Organul care a primit ștafeta se grăbește către urmatorul organ, acumulând un  fond de  oboseală, și va transmite ștafeta, apoi va continua sa funcționeze de asemenea și să acumuleze oboseală în continuare.

Acest proces merge mai departe.

Este important de știut că tratamentul oricărui organ din “aria organelor interdependente” îmbunătățește în general starea următorului organ în sensul numerotării, dar nu și a aceluia precedent.

Exemplu: Dacă lucrăm pe intestinul subțire se va îmbunătăți starea colonului, dar nu se îmbunătățește starea ficatului sau a vezicii biliare. Lucrând în zona vezicii urinare se va îmbunătăți starea prostatei, dar nu și a rinichiului.

Cu cât mai severă este afecțiunea, cu atât mai mult are efect această regulă.

Îmbunătățirea funcției unui singur organ sau a mai multora din aria organelor interdependente fără o pregatire adecvată a celorlalte organe, duce la o perturbare a relațiilor neuro-umorale în organism, și pot aparea stări imprevizibile în procesul de însănătoșire, în special în cazul pacienților slabiți.

Dacă, de exemplu, lucrăm doar asupra stomacului, realizând manipulari fără un impact terapeutic asupra altor organe importante, rezultatele pozitive vor fi minore și de scurtă durată.

Astfel,  procesul de însănătoșire durează un timp mai îndelungat.

 

Desigur, totul este mult mai complex în corpul uman, și o astfel de comparație cu ștafeta este simplistă, fiind nevoie de mult mai multă înțelegere a mecanismelor, simț clinic care se dobândește prin experiență.

Apariția majoritații a afecțiunilor periferice, cum ar fi osteocondroza, boli ale mușchilor, articulațiilor, boli de piele, precum și pierderea auzului, a acuității vizuale, a gustului, amigdalite frecvente, etc. – toate acestea sunt disfuncții asociate cu tulburări funcționale ale  organelor interne.

În medicina alopată spre deosebire de cea tradițională, este aproape inexistent conceptul de slăbire funcțională. Există doar conceptul de om bolnav sau sănătos.

Slăbirea funcționala este un concept ce indică starea organismului ca întreg, atunci când se observă o scădere a randamentului în muncă. Aceasta se observa în analize de sânge, de urină, CT, și apar doar semne ușoare interne sau externe, practic inobservabile pentru pacient și pentru un medic incompetent . O astfel de slăbire în stadiu incipient se poate manifesta prin:

– scăderea concentrației de sare din sistemul limfatic uman (studiile academicianului B. Bolotov), ceea ce conduce la apariția unor semne pe corp:  pete pigmentare de  vârstă, angioame, papiloame, condiloame, keratoza, zăbăluță sau leziuni herpetice pe colțurile gurii, pe mucoasa organelor genitale, coșuri pe față și pe corp.

– o scădere a funcției digestive a stomacului, scaun neregulat

– apariția periodică a uscăciunii, gustului amar sau metalic in gura

– amigdalite, pierderi ale vocii, miozite cervicale

– senzații de greutate și dureri de spate, gât, articulații la realizarea unei activitati ușoare, starea devenind un fenomen obișnuit

– tulburări de tranzit (diaree sau constipație)

– oboseală, insomnie, iritabilitate

– dureri de cap sau abdomen

 

La examinarea și palparea abdomenelor oamenilor aparent perfect sănătoși (sportivi de înaltă clasă, maeștri ai sportului, reprezentanți ai yoghinilor, vegetarieni, raw vegani etc) identificam de multe ori zone dureroase în abdomen, chiar și aplicând o presiune ușoară.

Sănătatea perfectă este de cele mai multe ori o iluzie.

Stresul și încărcăturile psiho-emoționale afectează negativ homeostazia organismului. Acestea cauzează spasticitate musculară a organelor sau a ducturilor acestora, traumele modifică poziționarea organelor, eforturile fizice excesive generează diferite hiper si hipotrofii , tulburări ale circulației sanguine și limfatice. Ulterior, toate acestea conduc adesea la invaliditate sau la o viață de coșmar cu dureri persistente atât ziua cât și noaptea și la deznadejde.

Masajul abdomenului (masajul organelor interne) devine un instrument suplimentar, adesea de bază, folosit în practică sportivă, in viața de zi cu zi și in condiții extreme.

Fiecare persoană care cunoaște sistemul de terapie și diagnostic va fi capabilă să găsească echilibrul sufletesc, sa trăiască mai mult și să-și mențină capacitățile creative monitorizând și susținând autoreglarea organismului si ajutându-l să corecteze tulburările funcționale care apar în timpul vieții.

Combinând  terapia viscerală cu o dietă corectă, fizioterapie, homeopatie și alte tehnici naturale eficiente putem obține rezultate pozitive, rapide și de durată  în menținerea sănătății.

Comments are closed.

Yumeiho. Hand made therapy!