Terapeutica și relația cu viața – foarte mic ghid de igienă emoțională pentru terapeuți și pacienți

Venim la terapie ca sa ne reparam, venim când nu ne e bine. Cu scop preventiv venim cam rar, pentru ca nu prea suntem obișnuiți cu prevenția, ci cu „lasă că merge și așa”, apoi cu mersul la medic când problemele s-au agravat deja într-un mod îngrijorător.

Cautam terapeuți buni și echilibrati, profesioniști care au așa un fel de a fi, de-ți face bine să stai lângă ei. Terapia se și face, dar se și transmite.

Ca sa poți primi sau face terapie, pentru tine ca pacient sau terapeut, cel mai mult contează sa fii „Într-o frumoasă relație cu Viața”. Atunci când suntem așa, totul are altă dinamică.

Cei care fac terapie manuală știu cum se simte atunci când lucrează având o stare de bucurie profundă: trăirea se transmite prin mâini, blândețea și mângâierea se completează cu profunzimea lucrului, acțiunea mâinilor e ca un râu care modelează și dizolvă toate punctele de rezistență… Pentru că tot ce e în inimă se transmite prin palme, prin degete. Și mai ales intensitatea și calitatea sentimentului.

Să ai o tehnică bună înseamnă să apeși corect, să manipulezi corect corpul omului, iar informația acumulată (anatomie, patologie, posturologie) să ducă la construirea unei strategii terapeutice corecte. Pe lângă toate acestea, starea în care ești va modela totul.

Starea, relația de conexiune de care vorbesc duce terapia dincolo de ce înseamnă tehnică și strategie terapeutică. Este „magic potion” :). Abia de aici începe acea „țâșnire a izvorului vieții” (așa cum se traduce în mod poetic Yumeiho).

Să ai o relație frumoasă cu viața înseamnă în primul rând s-o iubești. E ca ți cum ai sta de vorbă cu ea, ai flirta și ai dansa cu ea. Așa începi să-i simți pulsul, să te bucuri de corpul pe care îl ai, de fluxul de viață din aer și din pământ. Cât timp ești așa asta trăiești momente de grație. Atunci, indiferent de ce este sau a fost în viața ta, oricâtă durere, stagnare, spaimă sau înghețare ai experimentat, mergi mai departe. Nu te mai agăți de evenimente dureroase și de urmările lor, nu te mai contracți… și le lași. Lași să treacă ce nu mai are rost să fie, ce nu-ți mai folosește. Lași să moară în tine feluri de a fi, patimi, dependențe, idealism … pentru ca să poți trăi cu adevărat.

În corp, contracția continuă nu face altceva decât să sporească durerea, să încetinească curgerea și revenirea la normal, la echilibru, la viață, la o bucurie simplă și proaspătă.

Așa că atunci când primești terapie încearcă sa respiri relaxat chiar daca te dor contracturile musculare, lasă-te îngrijit de mâinile bune si calde care caută blocajele corpului tău, lasă-ți bagajele emoționale să se desprindă din oasele, articulațiile si mușchii tăi. Stai de vorbă prietenește cu corpul tău, cunoaște-l și lasă-l să-și spună povestea. S-ar putea să afli multe lucruri despre tine și cu siguranță vei pleca mult mai ușor, mai flexibil, mai fără dureri, si mai viu.

Iar noi, terapeuții, așa ar trebui sa fim tot timpul, intr-o buna relație cu viața, pentru că emoțiile sunt molipsitoare și pentru ca așa crește și efectul terapiei. În plus, este cea mai bună formă de „protecție”. La fiecare curs sunt întrebată „noi cum ne protejăm?”. Te protejezi fiind echilibrat, fiind într-o frumoasă relație cu viața. Și tot așa devii și terapeut de excepție.

 Roxana Necula, 5 DAN Yumeiho